Statistici privind biodiversitatea

Biodiversitatea cuprinde numărul, varietatea și variabilitatea plantelor, animalelor și a altor organisme, inclusiv omul. Depindem de bogăția naturală a planetei noastre pentru alimente, energie, materii prime, aer curat și apă, care fac viața posibilă și stau la baza economiilor noastre; prin urmare, este esențial să prevenim o pierdere în biodiversitate – orice pierdere poate nu numai să submineze mediul natural, ci și obiectivele noastre economice și sociale.

Biodiversitatea și declinul său indus de oameni au devenit un subiect de preocupare internațională. Un raport din 2019 al platformei interguvernamentale de politică științifică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) a raportat o extincție accelerată a speciilor și o scădere a sănătății ecosistemului la nivel global. Un sondaj efectuat în statele membre ale UE în decembrie 2018 (> 27 000 de respondenți), ca parte a Eurobarometrului, a arătat o conștientizare din ce în ce mai mare a semnificației și importanței biodiversității în rândul cetățenilor UE. Cel mai recent, Comisia Europeană a adoptat Acordul Verde European, o viziune ambițioasă pentru o tranziție ecologică durabilă, justă și corectă social. Biodiversitatea este unul dintre domeniile sale de politică.

Acest articol examinează doi indicatori pentru biodiversitate în Uniunea Europeană – informații despre ariile protejate (pentru biodiversitatea marină și terestră) și populațiile de păsări.

Natura 2000 – piatra de temelie a protecției biodiversității în UE

UE are cea mai mare rețea de arii protejate din lume; este cunoscută ca Natura 2000 și este format din circa 28 000 de site-uri. Rețeaua Natura 2000 provine de la baza legală prevăzută de Directiva Habitate și Directiva Păsări („directivele naturii”). Zonele care trebuie protejate în temeiul acestor două directive sunt propuse de statele membre ale UE. Zonele Natura 2000 nu se suprapun neapărat cu ariile protejate desemnate în conformitate cu legislația națională a statelor membre – obiectivul său este să asigure conservarea celor mai valoroase și amenințate specii și habitate ale UE. Activitățile economice sunt permise în conformitate cu Natura 2000, atât timp cât nu afectează negativ starea de conservare a speciilor sau habitatelor.

Zonele terestre protejate – Proiectul e-Reciclare Grow

Aproape 764 000 km2 din zona terestră a UE-27 au fost protejate sau propuse pentru protecție ca situri Natura 2000 din 2019, adică 18% din suprafața totală a UE. Cea mai mare rețea de zone Natura 2000 terestre în termeni absoluti este situată în Spania – în 2019 a acoperit 138 111 km2. Aceasta este aproape de două ori mai mare decât următoarea cea mai mare rețea națională Natura 2000 – cea franceză (70 875 km2) – și este mai mare decât zona țării din cele mai mici 19 state membre ale UE.

Unele state membre protejează o mare parte din teritoriul lor național ca situri Natura 2000. Toate statele membre ale UE din Peninsula Balcanică au desemnat mai mult de 20% din suprafața lor funciară ca Natura 2000; mai ales Slovenia (38%), Croația (37%) și Bulgaria (35%). Alte state membre care protejează mai mult de un sfert din terenurile lor ca rețea terestră Natura 2000 sunt Slovacia (30%), Cipru (29%), Spania și Luxemburg (ambele 27%). Pe celălalt capăt al spectrului găsim Danemarca (8%), Suedia și Letonia (ambele 12%) și alte șase state membre care au desemnat 13% din teritoriul lor ca sit Natura 2000. Este important de menționat că, în general, biodiversitatea în Europa scade de la sud la nord (sau de la Ecuator la Pol) ceea ce explică parțial modelul geografic pe care îl observăm.

Procesul de desemnare a zonelor Natura 2000 terestre este bine avansat; prin urmare, întinderea totală a rețelei naționale de natură terestră Natura 2000 în majoritatea statelor membre din ultimii ani a rămas neschimbată. Singura țară în care o creștere cu peste 1% a rețelei Natura 2000 a fost înregistrată între 2018 și 2019 a fost Bulgaria (1,3%).

Zonele marine – Proiectul e-reciclare Blue

e-Reciclare dezvoltă inițiativa „Blue”, prin care publicăm articole și studii despre protecția mediului marin. Ca parte a biodiversității specile acvatice trebuie protejate.

Peste 440 000 km2 din apele marine ale UE-27 au fost protejate ca zone marine Natura 2000 în 2019. Aceasta, pentru UE în ansamblu, reprezintă o creștere de 5% în comparație cu 2018 și aproape 150% din 2013 (adică de atunci cel mai recent stat membru a aderat la UE). În termeni absoluti, cea mai mare rețea națională de zone marine Natura 2000 se află în apele de coastă din jurul Franței (132 689 km2). Împreună cu a doua cea mai mare rețea națională – în Spania (84 405 km2) – acestea reprezintă aproape jumătate (49%) din suprafața totală marină Natura 2000 a UE.

Spre deosebire de siturile Natura 2000 terestre, unde procesul de desemnare este mult mai avansat și acoperirea în statele membre a rămas în mare parte neschimbată în ultimii ani, pentru zonele marine unele state membre au înregistrat un progres mare în desemnarea lor între 2018 și 2019. Acestea au fost , în special, Cipru (peste 6300%), Italia (76%), Portugalia (12%) Croația (5%) și Franța (2%).

Strategie de biodiversitate

În 1998, UE a adoptat o strategie de biodiversitate. Patru planuri de acțiune care vizează conservarea: resurselor naturale, agricultură, pescuit și cooperare economică și de dezvoltare au fost ulterior convenite ca parte a acestei strategii în 2001. Ca urmare, în mai 2011, Comisia Europeană a adoptat Comunicarea „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE pentru biodiversitate până în 2020 „), care vizează stoparea pierderii biodiversității și a serviciilor ecosistemice în UE până în 2020. Strategia avea șase ținte principale care acoperă domeniile conservării naturii, serviciilor ecosistemice, agriculturii durabile și silviculturii, gestionarea stocurilor de pește, controlul speciilor invazive și contribuția UE la evitarea pierderii biodiversității la nivel global și 20 de acțiuni care să ajute la atingerea obiectivului principal.

În 2015, Comisia Europeană a revizuit strategia UE pentru biodiversitate până în 2020 la jumătatea termenului pentru a stabili dacă eram pe cale să atingem obiectivele sale. Analiza a constatat că nu s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește obiectivul principal pentru 2020. Singura țintă descoperită a fost pe cale de combatere a speciilor invazive. Pentru a intensifica acțiunile și a ne apropia de îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE de biodiversitate până în 2020, în mai 2017, Comisia Europeană a adoptat Planul de acțiune pentru natură (un plan de acțiune pentru natură, oameni și economie).

În prezent, noua strategie a UE pentru biodiversitate pentru 2030 este pregătită, în vederea adoptării acesteia până la sfârșitul lunii aprilie 2020.

Strategia UE privind biodiversitatea se bazează pe punerea în aplicare a două directive repere, Directiva Habitate (92/43 / CEE) din 21 mai 1992 și Directiva Păsări (79/409 / CEE) din 2 aprilie 1979, codificată prin Directiva 2009 / 147 / UE din 30 noiembrie 2009.

Tags: No tags

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *